Mi-as dori foarte mult sa-i cunoasteti cu adevarat. Sa-i puteti vedea in fata sevaletelor, concentrati, schitand in linii succesive, dand contur sentimentelor, nerostitului, cautand un unghi, surprinzand o umbra, un detaliu, un gest. Pictand, desenand, fotografiind. Facand un pas in spate, un pic dezamagiti, un pic nehotarati, revenind. Adolescenti grabiti, cu rucsacul incarcat de carti si caiete in spate, cu lucrari si ascultari, cu iubiri si neimpliniri, intrand pe usa Clubului de Arta CNRG. Un spatiu cald, unde frumusetea lor interioara isi scoate fularul si haina, se scutura de povara rece a vulgaritatii si nedreptatii lumii de afara, aratandu-se, rostindu-se fara teama.
Mainile lor vorbesc. Unele calme, curate, odihnindu-se in aer cu ritmicitate, altele ferme, cu degete nervoase, patate de vopsea sau grafit. Ezitand sau apasand grabite butonul camerei. Brate rotindu-se in aer ca aripile unei pasari,urmarind o umbra de timp. Buzele lor scriu, se incordeaza sau zambesc. Ochii lor corecteaza, se subtiaza dezaprobator sau se maresc uimiti.
Sunt tineri obisnuiti. Nu-i veti recunoaste pe strada. Nu s-au semnat pe picturile de pe holurile Spitalului Judetean, nu s-au laudat si nu s-au plans ca sunt obositi , ca au stat toata noaptea sa invete pentru a doua zi. Unii fac sport, altii scriu poezii, unora le place informatica, altora psihologia. Rad, asculta muzica, citesc si au multi prieteni. Stiu ce inseamna munca in echipa si adora natura. Le pasa de cei din jur si se gandesc la viitorul lor.
As vrea sa-i puteti cunoaste asa cum i-am cunoscut eu si colegii mei. In sala de club, pe holurile Spitalului Judetean, fotografiind pe strazi si in parcuri: dovada vie ca frumosul din lume inca traieste si poate invinge indiferenta, vanitatea, egoismul.
Ei sunt elevii Clubului de Arta al Colegiului National Radu Greceanu. Ei sunt proiectul nostru de viitor.

Ce mugur al primaverii poate inflori mai frumos decat un chip tanar ce se vede gata sa isi asume responsabilitatea fericirii si frumusetii? Ce e mai presus decat gestul ingenuu de a darui un zambet, o raza, o poveste? Cu pensule noi, planuri fragede si culori in ochi si mana am pornit impreuna pe scari.

Spitalul, acel urias bloc de ciment, rece si agitat, ne-a asimilat. Ne-a absorbit chiar. Nu am mai fi putut lasa copiii sa se sprijine de albul glacial in drum spre masa, tratament sau mame. Camerele, holurile, se doreau umplute cu ceva mai mult decat suspine intimidate sau pasi anesteziati, nerabdatori sa plece. Din privirile copiilor si din ecoul scarilor s-ar fi zis ca suntem primii. Si chiar am fost. Timp de cateva zile am invins apusul, praful, oboseala, profesorii, parintii si somnul pentru a duce la culcare niste ochi gata sa viseze. Si le-am dat ceva frumos. Asa ni s-a spus, ni s-a multumit, si am multumit si noi. Desenand personajele ce ne-au umplut copilaria, incercand sa punem laolalta o poveste noua pentru niste suflete noi. Campania “Daruieste un zambet” a descoperit nu numai incantare pentru cei mici si mari deopotriva, dar si talente ascunse si mai ales o vointa si perseverenta de fier din partea unor elevi cum am fost sau suntem cu totii. Activitatea Clubului de Arta la Spitalul Judetean intr-adevar continua si azi sa impresioneze, inflorind in fiecare zambet ce insoteste povestea astfel creata. Odata primita, sansa de a darui la randul nostru ceva a fost fructificata deplin cu ajutorul profesorilor ce ne-au stat alaturi si au construit cu noi viziuni, sperante.

Si incantati de noua posibilitate de exprimare,am fi mers cat mai departe. Nu am lasat nimic in urma. Am luat cu noi dorinta,prietenii, fericirea si am dat muguri in toamna, am lasat urme pe care nici macar timpul nu le poate sterge. Le poate doar imbraca intr-o aura nostalgica, sporindu-le valoarea.

"Durerile noastre sunt multe, dar cea mai mare

este - sa vezi....... Sa vezi

cum legenda ce fiinta a prins se opreste curmata

la drum-jumatate." (Lucian Blaga- Norul)

Olimpia Sîrbu, cls XIIE